Peste 150 de ani de învățământ adjudean

Actuala școală nr. 3, fosta nr. 2, construită în 1959

Legea Instrucţiunii, dată în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a făcut ca în mai multe localități din actualul județ Vrancea să fie înființate instituții de învățământ de trei grade: primar (obligatoriu), secundar și superior. În acest context, în care spiritele luminate ale veacului susţineau ridicarea culturală a poporului prin dezvoltarea învăţământului, adjudenii au înfiinţat prima instituție de învățământ din localitate în anul 1865.

Gimnaziul Teoretic ”General Averescu” înființat în 1920

Din anul 1867 încep să funcționeze două școli în Adjud, celei de băieți adăugându-i-se școala de fete. Școlile nu aveau un local propriu, învățătorul Ioan Vergolici susținând cursurile în spațiile puse la dispoziție de localnici, printre care sunt amintiți  M. Braunstein sau N. Fuică.

În anul 1875 se ridică prima clădire de școală, finanțată din banii comunei și compusă dintr-o sală de clasă și locuință pentru învățător. În anul școlar 1892-1893 se preda în două școli – băieții învățau în școala construită din banii publici, iar fetele – într-o clădire închiriată. Cursurile celor două școli erau urmate de 80 de copii.

Începând cu anul 1894 va funcționa o singură școală mixtă având ca învățători pe Ion Zaharescu, Constantin Ladaru, Neculai Pătrășcanu.

În 1902 a fost înființată școala primară în Adjudu Vechi, construcția fiind ridicată din vălătuci, prin contribuție publică. Prima învățătoare menționată la școala din Adjudu Vechi este Maria Diaconescu.

Școala de Meserii construită în 1906

Din anul școlar 1908-1909 este mutată de la Soveja la Adjud Școala de Meserii. De-a lungul anilor, această unitate de învățământ va pregăti generații de muncitori calificați pentru Depoul CFR și alte ateliere din oraș. Durata ciclului de învățământ era de trei ani și aveau ca profil fierărie și lemnărie, iar din 1928 și lăcătușărie. Școala de meserii va funcționa până în 1938.

În anul 1920 au fost puse bazele Gimnaziului Teoretic ”General Averescu” în clădirea cumpărată de la rabinul Avram Wisman. Inițial clădirea fusese proiectată în scopul înființării unui spital însă necesitatea unui gimnaziu a determinat schimbarea radicală a destinației. Primind elevi din fostele județe Putna, Tecuci și Bacău, Gimnaziul ”General Averescu” era considerat o unitate de învățământ de elită ce aducea prestigiu Adjudului, exigența profesorilor fiind destul de ridicată. Din păcate, în anul 1938 Gimnaziul  Teoretic ”General Averescu” a fost desființat.

O altă unitate de învățământ – ”Gimnaziul industrial pentru băieți – CFR” – înființat în 1925, va funcționa doar până în anul 1943.

În anul 1904 este construit un nou corp de clădire pentru prima școală ce a fost înființată în anul 1865 în Adjud – Școala nr. 1. Școala nouă are patru săli de clasă şi cancelarie, plus locuinţa directorului (actuala grădiniţă şi localul bibliotecii Școlii Generale ”Mihail Armencea”). În perioada acestor ani este demnă de menţionat activitatea la catedră a învăţătorilor Ion şi Raluca Zaharescu.

Învățătorii Ion și Raluca Zaharescu

Documentele atestă că în anul 1933 începe construcția unui corp de clădire nou și mai mare pentru Școala nr. 1. Fondurile insuficiente au făcut ca în anul 1934 construcția clădirii să se blocheze în faza ”la roșu”, făcându-se eforturi considerabile pentru a fi măcar acoperită cu țiglă. Școala va fi dată în folosință abia în 1937, directoare fiind Lucreția Bordea. În 1945 clădirii existente i se adaugă un corp nou, care îi va da forma de U, se supraetajează pe partea de nord, completându-se cu încă cinci săli de clasă. Odată cu dezvoltarea localităţii a fost necesară înfiinţarea unei şcoli medii de 10 ani, apoi de 11 ani, apoi liceului de 12 ani care include şi Şcoala Generală nr.1 în perioada anilor 1953-1966. Mai apoi școala se desprinde de liceu şi redevine şcoala cu clasele I-X, apoi cu clasele I-VIII – până în prezent. Denumirea inițială a primei școli adjudene a fost Școala Generală nr.1, schimbându-și denumirea în anul 2002 în Școala cu clasele I – VIII „Mihail Armencea”, după numele profesorului Mihail Armencea care a activat în această instituție timp de 40 de ani.

Din anul 1941 va  funcționa în Adjud, timp de 7 ani, ”Școala Profesională de fete – CFR”, cu durata cursurilor de 3 ani.

În anul 1930, aproape 70% din populația Adjudului avea pregătire școlară, adică dintr-un total de 5287 de locuitori, erau știutori de carte 3683 de adjudeni.

Din 1965 funcționează în Adjud un liceu real – umanist la care în anul 1977, anul de dinaintea transformării lui în Liceu Industrial, învățau 938 de elevi.

În anul 1977 se înființează Liceul agro-industrial în localul fostei școli profesionale de mecanici agricoli.

După Revoluția din 1989, la nivelul orașului Adjud continuă să funcționeze două licee: Liceul Teoretic ”Emil Botta” – actualmente Colegiul Național ”Emil Botta” –  și Liceul Agro-industrial – actualmente Colegiul Tehnic ”Gheorghe Balș” – colegiu care polarizează populația școlară între 14-19 ani din zona rurală aferentă orașului Adjud.

De-a lungul timpului, învățământul adjudean a dat generaţii întregi de absolvenţi, mulţi dintre ei urcând foarte sus pe scara ştiinţei, artei şi moralei printre care îi enumerăm pe: Nelly Miricioiu – soprană, Dan Botta – poet, eseist, Emil Botta – poet, prozator și actor, Gheorghe Balș – inginer și istoric de artă, Angela Gheorghiu – soprană , Ion Dichiseanu – actor, Nicolae Manolescu – inginer electromecanic, fondatorul școlii românești de teoria mecanismelor și mașinilor și membru corespondent al Academiei Române.

Inginer Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române

Putem afirma, în concluzie, că școala adjudeană este un adevărat arc peste timp, unde trecutul, prezentul şi viitorul a peste o sută de generaţii care au absolvit-o converg către acelaşi ideal nobil care este învăţământul de calitate.

Misiunea școlilor și colegiilor din Adjud este în continuare aceea de a crea un mediu educaţional stimulativ, caracterizat prin profesionalism, echitate, integrare, eficienţă, deschidere către nou, un mediu în care fiecare elev să se simtă valorizat, astfel încât să contribuie atât la dezvoltarea sa personală, la dezvoltarea celorlalţi, cât şi a instituției de învățământ și comunității în ansamblu.

Învățământul adjudean se adaptează continuu pedagogiei moderne care solicită ca elevii să se pregătească pentru o lume în continuă schimbare, în care oamenii din culturi diferite sunt nevoiţi să comunice şi să aprecieze diferențele dintre ei și semenii lor. Unul dintre obiectivele principale ale şcolii adjudene a fost și este acela de a-i învăţa pe tineri să-şi dezvolte identitatea şi autonomia pentru a răspunde variatelor situaţii de viaţă.

Educația este, în definitiv, cel mai puternic argument.