Pe lângă obligația pe care o avem ca atunci când ne exercităm drepturile și libertățile proprii să nu încălcăm drepturile și libertățile garantate de Constituție ale altor cetățeni, alte patru mari îndatoriri sunt prevăzute în Constituția României.
Fidelitatea față de țară este sacră – art. 54
Cetățenia română impune condiția fidelității față de țară, fiind expresia normală a legăturii dintre persoană și statul căreia îi aparține. Trădarea, ca încălcare a fidelității față de țară, poate fi pedepsită cu până la 25 de ani de închisoare sau detenție pe viață.
Cetățenii au dreptul și obligația să apere România, art. 55
Privită din perspectiva unui drept, cetățenii au libertatea de a se implica activ în apărarea statului român, chiar dacă nu există o constrângere aplicabilă în acest sens. Ca obligație, apărarea statului român este o îndatorire sacră ce derivă din condiția fidelității față de țară. Toți cetățenii cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, indiferent de sex, pot fi mobilizați și încorporați în Forțele Armate.
Obligația fiecărui cetățean român de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice – Art. 56
Contribuția tuturor cetățenilor la cheltuielile publice are ca scop satisfacerea intereselor și nevoilor comune. Dispoziția constituțională din alin. 2 al aceluiași articol reprezintă o reflexie a principiului egalității în materie fiscală: ”sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale” și impune ca plata contribuțiilor să se facă în același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări.
Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii își pot exercita drepturile și libertățile garantate de lege cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți – art. 57
Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale nu trebuie să fie realizat decât în alt scop decât acela pentru care legea le-a recunoscut, în caz contrar putând fi considerat un abuz de drept.